Cu toții începem să cunoaștem și să înțelegem avantajele digitalizării instituțiilor administrative și modul în care acest proces ne simplifică viața: câștigurile impresionante de timp în relația cu autoritățile este numai un exemplu în acest sens. Ar fi avantajos pentru fiecare dintre noi ca toate instituțiile publice să facă pași concreți în această direcție.
Cu 
Călin Pop, Șef Serviciu Autorități Publice Locale HOLISUNtoate acestea, digitalizarea pe care cu toții ne-o dorim are câteva impedimente care nu pot fi ignorate și care nu țin de lipsa de voință a părților implicate, ci de realitatea obiectivă și de nevoile concrete ale unui astfel de demers complex.
Iată câteva dintre cele mai stringente:
1. Planificarea strategiei digitale
Lipsa unui plan de digitalizare este unul dintre principalele impedimente în digitalizarea administrațiilor locale din comunele românești. În parteneriat cu ACOR, Holisun a realizat un studiu cantitativ, în urma căruia a reieșit că numai 7% din comune au dezvoltat o strategie digitală.
Unul dintre motivele acestei incapacități de realizare, fie și a unor strategii de bază, l-ar putea reprezenta lipsa de informare în mediul rural cu privire la posibilitățile de digitalizare. Cu alte cuvinte, oamenii au atât de puține date despre subiect, încât nici nu știu ce se poate face în acest domeniu, cu atât mai puțin care sunt avantajele pe care transformarea digitală le va aduce. De aici și până la lipsa de interes nu este nici măcar un pas.
Dacă aducem aceste date în contextul în care, potrivit Eurostat, 25% din comunele românești nu au acces la canalizare sau alte utilități de bază, cel mai probabil că pentru majoritatea comunelor, digitalizarea este o etapă de dezvoltare percepută ca imposibilă, neprioritară sau chiar inoportună.
2. Alfabetizarea digitală
În cazurile în care edilii au o cultură digitală și deschidere spre domeniu, apare un impediment în lipsa de alfabetizare digitală a personalului angajat în primării și instituțiile publice din comună în 72% din cazuri. Primarii au identificat o nevoie stringentă în acest sens și pentru cetățeni, detaliu care face digitalizarea un deziderat nu doar dificil de implementat, dar și de utilizat.
În lipsa unei alfabetizări digitale a utilizatorilor finali ai tehnologiilor (locuitorii comunelor), utilitatea digitalizării în mediul rural rămâne îndoielnică.
România rămâne o țară a extremelor în domeniul digital: cel mai mare procent al absolvenților de studii superioare în domeniul IT / cap de locuitor din UE (6.3%) și cel mai mic procent de locuitori cu competențe digitale peste cele de bază (doar 10%).
3. Criza demografică
Eurostat estimează că 25% din populația rurală a României va dispărea până în 2050. În țara noastră satele se depopulează rapid prim emigrare în alte state UE sau prin migrația la oraș.
În România satele sun percepute ca având mai puține oportunități și un nivel de trai scăzut în raport cu orașele, percepție care accentuează tendința de depopulare. Totuși, dacă există un acces la anumite facilități (drumuri, sistem de canalizare și apă etc.) și oportunități de angajare în sate, pot fi inversate aceste tendințe demografice. Avem și exemple pozitive în acest sens în România.
Finanțare pentru transformarea digitală în zonele rurale
Până la momentul actual edilii de la sat au amânat pe termen nelimitat problema digitalizării din lipsa fondurilor disponibile în acest sens. Uniunea Europeană a lansat inițiativa pentru dezvoltarea digitală a zonelor rurale abia în 2017, iar guvernul României a început promovarea acestui concept abia în 2020.
Pe măsură ce apelurile de finanțare pentru digitalizare se vor înmulți, va crește și interesul administrațiilor locale de la țară pentru dezvoltarea unor strategii.
Provocări în adoptarea modelului de guvernanță inteligentă
Convergența către satele inteligente
Aceasta nu presupune doar o mai mare deschidere către nou din partea administrațiilor, ci și implementări ITC secondate de angrenarea cetățenilor în efortul de transformare și menținerea angajamentului lor în acest sens. Soluțiile digitale trebuie să fie utilizate la scară largă, altfel efortul transformării digitale nu-și atinge scopurile. Beneficiarul final principal al acestui demers este cetățeanul.
Scopul final ideal al digitalizării este transparența instituțională și guvernarea participativă.
Astfel, transformarea tehnică și implementarea soluțiilor electronice reprezintă doar un factor de ajutor în digitalizare, nu elementul determinant. Principalul motor al schimbării îl reprezintă, de fapt, oamenii: angajații primăriei și ai instituțiilor publice locale trebuie să planifice atent demersurile de transformare prin elaborarea unei strategii coerente de tranziție. Acest demers va fi, în mod aproape cert, o provocare.
Transparenţa
90% dintre primari se declară a fi în favoarea unui dialog mai deschis cu cetățenii și ONG-urile locale. Totuși, centrarea pe cetățeni implică o transparență administrativă avansată, care aduce după sine amplificarea responsabilității funcționarilor publici.
Realist, ar trebui să ne așteptăm la un mare grad de rezistență la schimbare din partea reprezentanților administrațiilor publice. Cu timpul, vom afla care va fi rata și viteza de digitalizare a instituțiilor publice de la sat. Acestea vor fi reflexii fidele ale rezistenței administrațiilor la tendința de transparentizare și migrare spre un sistem de guvernanță deschisă, cu adevărat responsabilă față de cetățean.
Concluzii
Deși impedimentele sunt multe și par descurajante, iar conceptul de guvernanță inteligentă este unul nou, acesta împreună cu tendința de digitalizare încep să fie acceptate și chiar căutate la scară largă în societate.
Sprijinul acordat de Statul Român, Uniunea Europeană și chiar Asociația Comunelor din România, care oferă consultanță în acest sens, este tot mai accentuat. În plus, observăm o amplificafre a deschiderii edililor de comune către digitalizare. Fie și numai programele de educație pentru alfabetizarea digitală a funcționarilor publici vor aduce beneficii imense în eficientizarea activității instituțiilor.
Aceste programe au costuri foarte reduse raportat la beneficiile pe care le aduc, iar educația digitală va pune bazele implementării cu succes a viitoarelor programe de amploare în digitalizare.
Unul dintre domeniile care vor beneficia foarte mult în urma alfabetizării digitale a funcționarilor publici este cel al securității naționale. A avea funcționari bine instruiți în acest domeniu va ajuta la protejarea împotriva atacurilor cibernetice și a scurgerilor de date personale ale cetățenilor sau chiar de date sensibile, confidențiale, ale instituțiilor statului.
Majoritatea angajaților de la sat nu cunosc riscurile informatice de securitate națională și nici cele mai elementare norme de securitate cibernetică. Lipsa unor programe de educație digitală în primăriile din România în perioada următoare ar putea duce la o preschimbare a entuziasmului actual în rezistență, fapt care va duce la o rată scăzută de absorbție a fondurilor europene alocate și la amplificarea decalajului de dezvoltare urban – rural din țara noastră.