Intrarea României în Uniunea Europeană și accesul facil al companiilor europene pe piața internă au determinat, începând cu 2007, o creștere intensă și susținută a produsului intern brut al țării – mai exact, 36% între 2007 și 2019.
Această creștere se situează peste cea a Germaniei, cea mai mare putere economică europeană, în aceeași perioadă (13%). Creșterea pe care am experimentat-o este în același timp, ieșită din comun, fascinantă și îmbucurătoare.
Ea rezultă din câțiva factori: nivelul scăzut de dezvoltare al pieței în momentul aderării, coroborat cu absorbția fondurilor europene pentru dezvoltare, creșterea exporturilor, îmbunătățirea productivității și investițiile străine încurajate de costul scăzut al capitalului uman (printre alte anumite avantaje de nerefuzat pe care mediul business din România l-a adus companiilor străine în anii trecuți).
Totuși, o parte din acești factori de creștere au început să-și piardă din ”strălucire” iar setul de circumstanțe care au generat creșterea până acum începe să se schimbe, odată cu creșterea economică a țării și cu îmbunătățirea veniturilor medii. Astfel, orice creștere viitoare va trebui să fie bazată pe eforturi susținute, orientate și pe o creștere a valorii produse în țară.
Continuarea pe acest drum ascendent este absolut necesară, deoarece puterea de cumpărare a românilor încă se situează la 60% din media europeană potrivit GfK (Sursa).
Va fi necesară o creștere a investițiilor tradiționale în economie și o îmbunătățire a productivității interne.
Unul dintre sectoarele cu cel mai mare potențial pentru îmbunătățirea productivității îl constituie digitalizarea, aceasta având potențialul de a aduce o creștere a producției de 20% din PIB-ul actual, dacă atinge nivelul țărilor dezvoltate din UE, prin creșterea productivității muncii, până în 2025! Cifrele sunt pur și simplu amețitoare. (Sursa)
În prezent, angajații români muncesc mai mult decât omologii lor din țările digitalizate UE, dar au o productivitate de numai 55% din productivitatea acestora! Digitalizarea ar trebui să cuprindă, însă, atât sectorul privat, cât și cel public, deoarece eficiența companiilor private este puternic influențată de relația cu autoritățile statului, de nivelul acestora de eficiență, de facilitarea accesului la serviciile publice și de debirocratizare.
În intervalul 2017 – 2020, România a ocupat locul 26 (din 28) în materie de digitalizare și competitivitate digitală. Această stare de fapt este, însă, o oportunitate mai degrabă decât un neajuns pentru sectorul R&D IT din țară.
Digitalizarea, însă, nu se rezumă doar la achiziția de echipamente. Ea este catalizatorul unei specializări avansate a economiei, implicând atât o schimbare de mentalitate cât și un efort colectiv din partea angajatorilor și al angajaților pentru modificarea sistemelor și procedurilor de lucru.